miercuri, 20 aprilie 2011

Dacă rămâi cu mine, nu am nevoie de Rai.

In bratele tale Iadul devea Rai.Camera aerisita,acum era ticsita de mirosul pielii tale..Din cand in cand ecoul vocii tale se zbatea intre peretii vechi.Iti recunoscteam vocea oriunde as fi fost si ti-as fi raspuns ,chiar daca eram treaza sau adormita."Vocea pentru care as trece prin foc,sau,mai putin dramatic,as trece prin balti in fiecare zi,prin ploaia rece si neincetata."
Viata langa tine mi se parea un Rai in mijlocul furtunii.Ai traversat cerul meu ca o cometa si mi l-ai impanzit cu stele.Brusc totul era numai lumina si frumusete.Cat ai fost in viata mea,dragostea se prelingea prin mine bolborosind ca acidul prin venele mele.
Dupa ce ti-am spus de mii de ori ca te iubesc,cum ai putut sa lasi un singur cuvant sa-ti distruga increderea in mine?Vocea ta suna ca un cantec de leagan murmurat unui copil chiar si cand mi-ai spus ca iubirea ta e un drog care,la final,iti aduce numai iluzii desarte.Dar as fi suportat asta pentru o eternitate,chiar daca deveneam dependenta cu fiecare zi ce trecea.Odata ce tineai la o persoana,era imposibil sa nu faci totul pentru a-i fi aproape,oricat de lipsit de sens devenea totul.
Imi spuneai ca nu o sa am nevoie de tine....ridicol!! De parca eu as fi putut sa exist fara sa am nevoie de tine....
Ti-am cerut un ultim sarut.Macar atat imi puteai lasa.Mi-ai luat fata in mainile tale si ochii tai negrii ca noaptea priveau furiosi intr-ai mei.Gura ta se uni cu a mea.Nu m-am impotrivit,desi stiam ca nu e bine,dar vointa mi se spulbera in momentul in care buzele noastre se lipira.Si ai plecat lansand un gol in mine.Ceea ce simteam inauntrul meu nu era o durere obisnuita.Era durerea dezamagirii ca nu-ti mai puteam auzi vocea.Nu m-am tavalit pe jos de durerea provocata de pierderea ta si nici nu am cazut in genunchi cand ti-am auzit vocea intaia oara dupa plecarea ta.
Azi...azi nu simt nicio durere...nu simt nimic.Dar intotdeauna o sa-ti apartin tie,asa cum tu imi vei apartine mie.

Un comentariu: