"Unde-a plecat cã n-are nimeni stire
Fãtul-Frumos, cu negre plete grele,
Cu ochi albastri, plini ca de mãrgele,
Si cu sprinceana-n jurul lor subtire?" [Tudor Arghezi-Fat Frumos]
Eu nu te astept,Fat Frumos.Eu te urasc.Te urasc.Te urasc pentru ca m-ai amagit inca de copila.Tu,eroul din poveste..esti o naluca.Tu nu ai cal alb,tu mi te arati in vise si dispari intr-o clipita,precum raza de lumina.Tu te lasi asteptat ori te ascunzi si privesti din departare.Iti place sa ma chinui Fatul meu Frumos.Tu furi priviri si iti convine.
Tu nu vrei sa-mi tii de urat.Tu pleci ca un las.Tu..tu erai eroul meu,eroul care m-a salvat din ghearele mediocritatii.
Tu mi-ai colorat luna mea de doruri lungi si mi-ai impletit-o in vise portocalii.Si totusi..te-a indemnat orgoliul sa pleci..si sa ma lasi de izbeliste intr-o balta de lacrimi sarate.Pana si stelele ce ti le puneam in paru-ti balai mi le-ai luat.
Azi ma mint ca mai exista povesti cu Feti Frumosi.Azi nu te mai limitezi doar la Cosanzeana,azi esti poligam."Tu esti printre noi ,dar ai devenit doar un tip amorf pe care il vedem zilnic la trecerea de pietoni,la carciuma din coltul strazii,la pariuri sportive sau in troleu tastand la laptop-ul cumparat in rate..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu