miercuri, 20 aprilie 2011

Dacă rămâi cu mine, nu am nevoie de Rai.

In bratele tale Iadul devea Rai.Camera aerisita,acum era ticsita de mirosul pielii tale..Din cand in cand ecoul vocii tale se zbatea intre peretii vechi.Iti recunoscteam vocea oriunde as fi fost si ti-as fi raspuns ,chiar daca eram treaza sau adormita."Vocea pentru care as trece prin foc,sau,mai putin dramatic,as trece prin balti in fiecare zi,prin ploaia rece si neincetata."
Viata langa tine mi se parea un Rai in mijlocul furtunii.Ai traversat cerul meu ca o cometa si mi l-ai impanzit cu stele.Brusc totul era numai lumina si frumusete.Cat ai fost in viata mea,dragostea se prelingea prin mine bolborosind ca acidul prin venele mele.
Dupa ce ti-am spus de mii de ori ca te iubesc,cum ai putut sa lasi un singur cuvant sa-ti distruga increderea in mine?Vocea ta suna ca un cantec de leagan murmurat unui copil chiar si cand mi-ai spus ca iubirea ta e un drog care,la final,iti aduce numai iluzii desarte.Dar as fi suportat asta pentru o eternitate,chiar daca deveneam dependenta cu fiecare zi ce trecea.Odata ce tineai la o persoana,era imposibil sa nu faci totul pentru a-i fi aproape,oricat de lipsit de sens devenea totul.
Imi spuneai ca nu o sa am nevoie de tine....ridicol!! De parca eu as fi putut sa exist fara sa am nevoie de tine....
Ti-am cerut un ultim sarut.Macar atat imi puteai lasa.Mi-ai luat fata in mainile tale si ochii tai negrii ca noaptea priveau furiosi intr-ai mei.Gura ta se uni cu a mea.Nu m-am impotrivit,desi stiam ca nu e bine,dar vointa mi se spulbera in momentul in care buzele noastre se lipira.Si ai plecat lansand un gol in mine.Ceea ce simteam inauntrul meu nu era o durere obisnuita.Era durerea dezamagirii ca nu-ti mai puteam auzi vocea.Nu m-am tavalit pe jos de durerea provocata de pierderea ta si nici nu am cazut in genunchi cand ti-am auzit vocea intaia oara dupa plecarea ta.
Azi...azi nu simt nicio durere...nu simt nimic.Dar intotdeauna o sa-ti apartin tie,asa cum tu imi vei apartine mie.

vineri, 15 aprilie 2011

joi, 14 aprilie 2011

Te urăsc Făt-Frumos!!!

"Unde-a plecat cã n-are nimeni stire
Fãtul-Frumos, cu negre plete grele,
Cu ochi albastri, plini ca de mãrgele,
Si cu sprinceana-n jurul lor subtire?"
[Tudor Arghezi-Fat Frumos]



Eu nu te astept,Fat Frumos.Eu te urasc.Te urasc.Te urasc pentru ca m-ai amagit inca de copila.Tu,eroul din poveste..esti o naluca.Tu nu ai cal alb,tu mi te arati in vise si dispari intr-o clipita,precum raza de lumina.Tu te lasi asteptat ori te ascunzi si privesti din departare.Iti place sa ma chinui Fatul meu Frumos.Tu furi priviri si iti convine.
Tu nu vrei sa-mi tii de urat.Tu pleci ca un las.Tu..tu erai eroul meu,eroul care m-a salvat din ghearele mediocritatii.
Tu mi-ai colorat luna mea de doruri lungi si mi-ai impletit-o in vise portocalii.Si totusi..te-a indemnat orgoliul sa pleci..si sa ma lasi de izbeliste intr-o balta de lacrimi sarate.Pana si stelele ce ti le puneam in paru-ti balai mi le-ai luat.
Azi ma mint ca mai exista povesti cu Feti Frumosi.Azi nu te mai limitezi doar la Cosanzeana,azi esti poligam."Tu esti printre noi ,dar ai devenit doar un tip amorf pe care il vedem zilnic la trecerea de pietoni,la carciuma din coltul strazii,la pariuri sportive sau in troleu tastand la laptop-ul cumparat in rate..."

duminică, 10 aprilie 2011

Sper,traiesc,visez,"respir  iubire,mananc iubire,va dau la toti si va molipsesc".Am doar şaispe' ani,vise multe,rad zgomotos.Am putini prieteni dar sunt cei mai buni.Imi place echilibrul,sunt balanta.Sunt banala,normala,nu am nimic special,nici fizic si nici moral.Poate doar interesul pentru cultura altora.Nu am iubit niciodata,poate am avut senzatia de "placut"...Uneori sunt rea,alteori prea naiva.Imi cer scuze prea des,chiar si cand nu trebuie.M-a invatat mama ce e ala bun simt.Deseori iert dar sunt si de neinduplecat.Rar sunt nepasatoare.Daca as avea un caine l-as chema Păcăneaţă.
Dorinte?Mult prea multe,insa cele mai importante ar fi sa fiu o femeie de succes,cu o cariera stralucita,o masinuta rosie si o esarfa verde la gat.Dar cine nu-si doreste asta?!